...

Sunt skipper, normal că nu pornește nemernicia asta de dingy!

Author Pikasea Categories Calatorii, Sailing

Când îți iei dingy sau altă gustare, valoarea ph-ului din sânge scade simțitor, lăsând sufletul oricărui Skipper în mâinile zeiței Tyche grecești, cunoscută poate și sub numele de Fortuna, o verișoară mai tânără.

Ne vin în minte doar sloganuri de reclame sau proverbe din bătrâni, de genul “ați văzut vreodată vreun dingy care nu pornește?, “Ai n-ai dingy, tragi de sfoară!”, “Motor de dingy – doar cu buletinul”, “Oriunde, cu plăcere-nu pornește”, “Meriți sa fii surprins – asta dacă pornește” sau tradiționalul “Siguranță și încredere!”- care pare atât de hilar pentru un Skipper profesionist. Știm, poate e puțin ambiguă introducerea, dar pentru orice problemă, există o explicație. Așezați-vă confortabil în fotolii, turnați-vă un pahar de vin, o bere rece, ce simțiți voi că vă mângâie papilele, puneți-vă centurile (vestele de salvare) și să pornim la drum.

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu termenii, dingy-ul este o bărcuță gonflabilă, mai micuță, cu ajutorul căreia ne putem apropia de mal în diverse golfuri și putem ataca sistematic tavernele din golfurile fabuloase pe care le explorăm împreună, că doar nu ne-om urca cu ditamai BMW-ul pe plajă (a se citi velierul sau catamaranul, scuze Alex Hanță).
 
Mai departe, pentru orice skipper priceput, orice dingy pleacă în orice călătorie cu o pereche de vâsle, că deh, măcar să asiguri un mijloc de propulsie alternativ, că Doamne Ferește, vorba muștarului. Zic alternativ, pentru că în 90% din cazuri, orice echipaj își contractează responsabil un motor de dingy, la preluarea oricărei ambarcațiuni. Mai, ca un făcut, ale „dreaq” lighioane, pornesc la check-in. C-or fi dopate cu steroizi, că le-or băga cherosen sau ulei de măsline, majoritatea o iau tzakmaki, un fel de „la sfert de cheie”, moment în care pui la loc cruciulițele pe care le ai, precum Nea Puiu Iordănescu, de la Mânăstire de la Arsenie Boca și zici în gând, plin de satisfacție că vei avea o săptămână blândă, măcar cu acesta.
Odată ajuns în primul golf, vertijul emoțiilor iese la iveală, iar lighioana, că nu-i putem spune altfel, începe jocul perfid al ruletei rusești. Știți că în jocul tradițional hipiot, bagi un glonte și apeși cu oareșcare broboane reci pe frunte, în speranța că nu va nimeni glonțele. E fix la fel și cu motorul de dingy, în primul golf, pentru că ai, de cele mai multe ori, fix aceleași șanse să pornești motorul precum să nimerești glontele de pe țeavă. Poți să tragi nemernicia aia de sfoară de câte ori vrei tu, once you go Black, you never go back, adică, mai pe ardelenește, odată înecat, no ni că nu mai pornește neam.
 
Adevărul este că doar blândețea, în lucrul cu motorul de dingy, te mai salvează. Îl mângâi, îl ștergi frumos, îi cânți, faci crucile cu limba în gură (probabil că d-aia urlă toți skipperii „profesioniști” prin porturi când acostezi bărcile la 300m de ei). De cele mai multe ori, fie se îneacă, fie e alimentat cu prea multă benzină, fie are o elice subdimensionată , dar blestemul skipperului este întotdeauna motorul de dingy. De aici și tradiționalul „Never trust a dingy Engine!”.
Așadar, fiți toleranți și bucurați-vă! Trust me, it’s fabulous!
 
PS: Oare de ce ne trezim cu apă în dingy, chiar dacă dopul e întotdeauna bine burdușit?
Seraphinite AcceleratorBannerText_Seraphinite Accelerator
Turns on site high speed to be attractive for people and search engines.