De la Decebal la pastéis de nata
Vorbeam deunăzi cu un nou prieten, pe care viața mi l-a scos în cale, pe numele său Damian Anfile, despre teoria extremelor, ce pare că stă la baza la asemănările izbitoare dintre limba română și cea portugheză. Aproape c-am înghițit gălușca, pentru că mă uitam fascinat (e drept, preț de vreo 4 ore) cum reușea să vorbească mai mult decât mine, povestind în continuu și țesând legături și ițe de la mama lui Decebal și terminând cu regele Carol sau alte personaje autohtone și actuale.
Abia am reușit să clipesc de vreo câteva ori, de teamă să nu scap vreo legătură. Și mi-a vorbit cu atâta pasiune încât mi-am adus aminte de vibranta și fascinanta Portugalia. Un tărâm ce din punct de vedere instituțional, regional și politic, face parte cu mândrie din marea construcție a Uniunii Europene, dar la final, la firul ierbii, noi nu am simțit asta.
Acolo, stând la o măsuță mică, alături de prieteni sau partener, ținând un picior firav al vreunui potir sălbatic-vinificat, simți de fiecare dată că vibrația din sufletele lor e diferită, plină de simplitate și deloc încorsetată în rigoarea instituției, privită ca regulă socială.
O vibrație care nu seamănă cu nimic altceva
Portugalia e o poveste ce trebuie cântată, de fiecare dată. Nu știu cum naibii reușesc din banii europeni să țină filtrul acela uriaș și plin de sepia și culoare deasupra Lisabonei, cât e ziua de lungă, ca să ne iasă pozele așa. În egală măsură, nu știu cum au reușit să facă să le danseze sufletele în continuu în Porto. Cum fac să nu se îndrăgostească permanent când se aud vorbind? E un romantism zdrobitor, cu care nu suntem obișnuiți să luptăm, fiind prezent oricând, la orice pas.
Bucuria e în detalii: gusturi, ritualuri, provocări
Dimineața, cafea cu pastéis de nata, se știe, nu ai cum să dai skip. Prânz? Roller coaster de arome și combinații năstrușnice sau nemernicii din fructe de mare.
Seara, noi nu mâncăm după 6, vorba românului, dar parcă nu te poți abține, când toți te provoacă cu afirmații de genul “bunica-mea știe să pregătească codul, peștele tradițional local, în peste 365 de feluri complet diferite” și mai că-ți vine să pui pariu cu ei, că vrei să le încerci pe toate.
De ce ne întoarcem
Anul acesta suntem condamnați să ne întoarcem, la origini, la plăcere. Fix la început de octombrie. Ne facem deja bagajele pentru Portugalia, orice ar însemna asta (știu sigur de papucii comozi, că m-am săturat să ne doborâm de fiecare dată recordurile de pași, fie ei făcuți și în celebrul tramvai ce taie Lisabona și îți dezvăluie, ca pe un fast-forward, povestea nespusă a localnicilor).
O vacanță pentru cei care simt altfel
Nu trebuie să vă îngrămădiți, pentru că genul acesta de ture sunt destul de private, gândite doar pentru sufletele voastre. Pentru anul acesta mai avem doar 12 locuri disponibile. Pe celelalte le-am dat, pe bune.
Hai în vacanță! Trust me, it’s fabulous!